cred
este o umbră între brațele mele
se duce pe drum într-o altă cărare
uite
pasul mă poartă
cum e cuvântul drept peste granița lui

tăcere

el stă aplecat
eu mă îndrept spre răsărit în ora de veghe

unde este omul care descuie ziua de mâine

nici un strigăt nu l-a sculat
umbra din brațe vrea de mâncare

nu-i nimeni în zorii cei singuri
voi sta până ceasul îmi spune să tac