Miresme sonore, dau harfele-n pârg
Cu strune de gene, vibrând adiere
În inimă arde un tulbure sârg,
ÃŽn setea urechii, ard muzici de sfere.

Tranșeele frunții sub fraged sărut
Se șterg ca răbojuri sub rupte zăgazuri,
Decad sub călcâie și spadă și scut,
Naiade trezite se-nvolbură-n iazuri.

Striații de urme, amare peceți
Îmi gâlgâie pașii pe-o umedă pantă
Din reci felinare-ncolțesc dimineți
Spre zarea sticloasă cu umbră casantă.

Dorințe străine tresar nefiresc
Oftând transparente-n pribege alaiuri
Precum clorofile în muguri plesnesc,
Se-amestecă-n sânge, se-amestecă-n graiuri.

Hipnotic cutreier, iscoadă prin vis,
Un ghem de poteci sub tălpi se deșiră
Dar lațul ispitei așteaptă deschis
Și chiar nemirarea, învinsă, se miră.

Apun continente, migrând spre mister
Când curg fantomatic prin porți de cetate,
Corăbii plutite pe aburi de ger
Să lepede jocul pe țărmuri uitate.