Ne pomenim că acolo unde ne-au aflat alții
suntem prinși cu ace să ne țină-n siguranță,
ca atunci când astupați de răni
ne luăm de mână
dar pe sub haine ieșim și mai vulnerabili.

Înfiorați sub același umăr,
ne împovărăm coastele-n dragoste,
îndeajuns să ne facem puternici
și să ne izbăvim.
Ne vom lipi, doar, decupați de restul,
căutând să ne facem invizibili.