nu grăbi să te gândești la mine
cum mușc
din mărul încă în mugure
din toate drumurile am ales unul care de fiecare dată
mă duce înapoi între a fost și până la să fie
și după
eu nu sunt Dumnezeu și tot cer ca toată lumea

niciodată nu am crezut cuvintelor afară
miroase a primăvară cu fular de februarie
în jurul gâtului
am obosit să dorm în pat străin nu mai vreau
să cresc și să rup
mere pentru cineva ca să-și împlinească pofta