vine iarna.
Dumnezeu ne împachetează sufletele în hârtie de ziar.
în livingul său imens, așezate în ordine alfabetică
pe o farfurie goală, toate poemele scrise vreodată în
format word.

avem toată viața altora înainte, ne spunem la ureche
și mai rezistăm o zi. spaima devine iarbă portocalie, caii
șchiopi o pasc în noaptea de Crăciun. ne spovedim morților
noștri ca și cum ei ar fi mai vii decât noi, ca și cum ei ne-ar
putea judeca mai drept.

o inimă roșie, caldă, ca o pâine de duminică, trece strada.
femei cu pulsul despletit își poartă cu dispreț gleznele moi
prin zăpada în care ne-am lepădat de păcat.

vine iarna.
Dumnezeu citește Nichita. mâncăm zahăr cubic.
în Gara de Nord un singur bar mai servește vin fiert și anafură.