Ci iată-mă:
eroare pe-o tâmplă de pământ

de mine desprinzându-mă
până mă-ntunec
până din nou voi fi punct
umilul punct…

Mă-ntâmpină în mine ceața –
menită sunt să plec curând
Până atunci voi înflori
într-un imens și trist sărut
și devorată de lumină
rămân o casă mișcătoare
cum melci cu balele uscate
la întâmplare duși de vânt.