Dincolo de geam plouă.
M-arunc în sticlă și m-adulmec, cioburile-n fier mă-nmoaie.
E 3 aici, e ora 3. Unde? În spațiul dintre picăturile de ploaie.
Acum, străină picătură de ploaie, nu cred că ești de-ajuns să mă tragi în șuvoaie;
Mai bine schimbă-te, fii ultima picătură din cealaltă-mi ploaie …
Și spațiul a dispărut pentru că picătura m-a ascultat urlând prin mine.
Atunci … m-am desprins de ploaie.