Am uitat să-mi simt sentimentele,
Le țin în mână și mă dor,
Pășesc pe vârfuri,
Ca să nu ma trezesc la viață.

Mi-e sufletul atât de gol,
Încât și ecoul e spart...
Un suflet plin de amintiri,
N-am fost nimic, nu sunt și nu voi fi.

Mă aplec smerită să sărut țărâna,
În care azi mă voi întoarce...
Doar sufletul lumină îmi va fi,
Pe drumul fără de întoarcere!