Cum lacrime de aur din inima-mi se scurg,
Frunze-ale bucuriei, voi toate aÈ›i căzut.

Căzut-aÈ›i în grădina de vis unde m-am dus,
Cu părul răvăşit de vîntul din apus.

Căzut-aÈ›i din copacul cu albele căÈ›ui,
Ici colo şi oriunde pe-aleea cu statui.

Culori de-odinioară, de rochii de copil
Cînd vînturi mari de toamnă sunau din corn subtil.

Şi aÈ›i căzut mereu, cernînd în agonii,
Căzut-aÈ›i reunind pălite armonii.

ÃŽn zori, pe drumul reavăn, tăcut v-aÈ›i aşternut,
Din ochii mei aÈ›i plîns, din mîini voi mi-aÈ›i căzut.

Cum lacrime de aur din inima-mi se scurg,
Prin anii mei deşerÈ›i, căzut-aÈ›i, aÈ›i căzut.