nu știu ce mi-a venit
pentru fiecare oră îmi strâng lacrimi
am revăzut cerul cu milioanele de glasuri
părinții
iubirile
copiii nenăscuți
frigul din gara unde așteptam acceleratul de Iași la 7.45
examenele căzute
respirația ta
a mea
fluxul și refluxul zilei
desenele din podul de pe strada cu nume de nuvelă fantastică
hainele bunicului din magazia cu lemne
primul om de zăpadă hidos
nervii mamei când tata venea de la un șpriț
divorțul...un alt poem
drumurile noaptea la apa cu miros de apă
când credeam că moartea e simplă
și are legătură cu apostolii
și că trubadurii mai cântă „fin amours”

dar ultima țigară ți-o dedic
voi apărea poate prin tranșee
în manuale, în niciun caz
pentru că nu sunt un model demn de urmat
nu-i așa
iar societatea are mare nevoie de stabilitate
integritate
onestitate