să te cuprind necuprins

te-aÈ™ citi

ca pe o piatră deschisă

și-atunci te fărâm

pâine preacoaptă-n cuvinte


cu un refuz de mătase

închizi spațiul

dintre banalul cu butoni de eternități

la mâneci

și poezie

cum cerul

ce-ascunde și-acum șevaletul

albastrului din care biserica

și-a-mprumutat luminarea

veșmânt de trudă ori sărbătoare

totuna


cum îi poți coase cerului cămăși?


închid

să nu te citesc nopții

pentru tot restul stelelor

cât pentru-o cutie

a pandorei ci

ca pe-o scrisoare de la

Dumnezeu