Nu o voi face...
Cerul e acoperit
Și camera tace,
Feresrele-au adormit,
N-am ce să-ți zic!
În drastica absență,
Ochii mi-am îfipt,
C-o seacă indiferență...
Iubito, în acest delir,
Mă despic în zece,
Aerul îmi trece
Prin plămâni cu iz de mir.
Buzele-ți mistuitoare,
Doar ele îmi topesc,
Zăpezile interioare
Și mă dezmorțesc.
Când obrazul mi-apropii,
De sânii tăi tremurători,
Mi se imbracă ochii,
ÃŽn pulbere de nori.
Lumina lămpii fumegândă,
Ce-ți curge pe jumătatea pală,
Devine tot mai flămândă,
Coborând pe coapsa-ți goală.
Mi-e imposibilă alternativa,
Absolutul tău otrăvitor,
Căruia nu mă pot pune-mpotriva,
E mult prea ispititor...
Gestul acela blând,
Ce îmi desfată chipul
Și îmi găsește-n gând
Ordinea și timpul -
Promit că o voi face!
Te voi astepta mereu în vis,
Nebun după parfumul tău de-abis,
Ce-n floarea cărnii mele zace.