Amintirile mă prind cu tine de mână căutăm timpul pierdut
în ture prin orașul M. și ture de săruturi staționând mașini
șoferii claxonează să ne controlăm dragostea.

Pe aceeași bancă de lemn lângă hotelul ,,Corsar''
ne răpim promisiuni umplute frumos
când savurăm gogoși cu dulceață.

În locul nostru pe plajă căldură tropicală
beau bitter lemon te tachinez cu coarne de drăcoaică
tu ai coarne de melc vânăt de atâta apă sărată îmi spui
să nu te ating că prinde viață ,,bonsaiul’’ în văzul lumii.

Până să-ți iei rămas bun se aburesc geamurile mașinii că accelerăm dragostea
din mine sunete de pescăruș
când te scufunzi ca un scafandru sub rochia mea albastră.




Deasupra norilor spre R. mă întărește gândul că o să zbor min. 2 ore/zi în patul tău de la etaj
un microclimat aiurea în cameră
gripa te fierbe sub o căciulă de lână mai bine sub o umbrelă de paie
că iarna nu-i ca vara ,,bonsaiul’’îți stă chircit
mă bosumflu sub plapumă.



Promenade pe străzi înguste dar nu-ți pasă ești fericit mă imortalizezi foto
lângă edificii romane și într-o colonadă îmi pitești sufletul cu o cupă de tulipa.


Anul trece cu sosiri de senzații și plecări cocoșate
apoi ne sunăm rar atât de rar că amorțim definitiv într-o zi de noiembrie.