Acum scriu din vise vechi
Amintiri și gânduri fine,
Vorbe auzite ieri...
...azi, mâine... de oricine.

„Mulți se zbat cu-acea simțire,
Ieri spuneai că crezi
Acel vis numit „iubire”,
Ieri credeai ce vezi.

Azi îmi spui că știi ce simți,
Iar totul capătă un „DA”,
Azi susții că nu mă minți,
Iar mâine te vei înșela.”

…

Și-am mai auzit un gând,
Amintire-ascunsă bine,
Spusă tot de-același blând,
Scrisă-n versuri tot de mine.

“Ador nespus un zâmbet pur,
Îl privesc și uit de rele,
Îl admiră orice dur,
Aparține mamei mele.

Ieri zâmbea neîncetat,
Însă azi e-o altă zi.
Știu că totul s-a schimbat,
Știu că maine-i va lipsi.”

...

Acest ins nu s-a oprit,
Aceeași mama, același fiu,
A urât și a iubit,
Iar eu continuam să scriu.

„Tristă mama acestui prost,
Îmi zâmbește, dar forțat,
Și-și preface fericirea,
Dar eu știu că-s vinovat.

Și urăsc multe momente
Amintite în condei,
Pozele din scurgeri lente...
Urăsc lacrimile ei!”

...

A promis:
„Voi lupta cu-acele lacrimi
Pan’ la zâmbet și mai bine
O iubesc și-o voi iubi
și ieri, și azi, și mâine.”

...

Nu am scris... mi-am amintit.