Azi e-o zi frumoasă cu soare, dar gândurile noastre sunt departe,
pustii de-atâta umblat aiurea, nemâncați, nedormiți,
gândurile noastre sunt lămâi, sunt pomii fructiferi ai bunicii.
Când nu mai putem aștepta prezentul la roșu, mereu întârziați,
mâncăm un fruct din pomii de demult în care ne juleam genunchii
și sângele curgea fără ca nimănui să-i pese,
sângele îl lingeam cu poftă ca pe un fruct călare pe curcubeu.
Acum ne lingem praful de pe mâini, crezând
că-i sângele nostru când eram mici și uneori
noi nu ne mai putem mișca de-atâta poftă,
noi suntem norocoșii gândurilor noastre
și uneori în ochii noștri mari se-ascunde cerul, atunci ne minunăm
deși nu prea avem nimic de împărțit cu nimeni,
doar fructele bunicii, dar nimănui nu-i plac fructe stricate
și vechi, fructe demult, cu sânge pe ele
noi suntem norocoșii gândurilor noastre
dar gândurile noastre sunt departe
trăim într-un prezent tot ascuțit, mai ascuțit
până dispare de tot prezentul din noi și nici nu știm ce mai rămâne
mergem in gol, apărem, dispărem, suntem noi
cei de demult, nemâncați, nedormiți
iubim, nu iubim, respirăm sânge, praf,
suntem oameni vii ce nu pot să respire.
dar mergem încontinuu tot mai mult, mai repede,
și-ajungem mai departe decât noi.

Acum noi suntem gândurile noastre,
casa bunicii, pomi fructiferi, sânge pe trotuare
așteptări la roșu, fructe de demult,
și e o zi frumoasă, cu soare.