Zilele trec absorbite de natură,
cuvintele îngropate nu mai atestă ură.
Pereții camerei interioare au căpătat alte nuanțe,
lasă loc altor priorități numite speranțe.
Masochismul se remodelează,
de energie pozitivă vibrează.
Soarele cu eșarfe verzi orbește,
nimic în jur nu pare că obosește.
Cărările vechi aleargă, schimbându-și traseul,
bătut de vânt se revigorează super-eul.
Gândurile creionează un început oxidat de fericire,
plăcerea zboară, ajunge pe ușa de ieșire.
Fasciculi roșiatici gheață colorează,
timpul aici și acum stagnează.