când a apărut, numai copiii l-au băgat în seamă,
îl urmăreau cum povestește, dar și ei s-au plictisit repede,
jocurile pe internet erau mai interesante,
au scos limba la el,
"și de la second-hand, avea să se îmbrace mai bine", s-a auzit

la palatul patriarhiei era să fie călcat de jeepul
arhiepiscopiei tomisului,
șoferul sutanat al mașinii a coborât și i-a tras una după ceafă,
"nefericitule, nu ești atent", spumega în barbă.
arhiepiscopul i-a făcut semn șoferului să înceteze,
arhiepiscopul cu aur la gât ca la nunțile țigănești, zâmbitor.

încerca să vorbească de tatăl lui, de una, de alta,
repeta ierusalim, betleem,
nu se știe cum a intrat și la patriarhul daniel,
a primit o cafea și patriarhul
i-a zis că e pe fugă între întâlniri, că mântuiește neamul cu o catedrală,
cu televiziuni și ziare,
îi suna mobilul tot timpul,
"vezi că sunt chiar ocupat, străine.
n-am timp de povești, chiar.
tu poate ai tot timpul din lume.
vrei bani? n-avem.",
patriarhul și-a mai examinat manichiura și a plecat

iar în curte ajuns i-au spus hăbăuc,
fără studii
și au râs îndelung preoții,
i-au dat coate, bașca e și evreu,
polițistul chemat i-a cerut actele stânjenit,
polițistul s-a potrivit să aibă ochii ca ai lui,
n-avea chef de completat procese-verbale,
să nu uite să-i cumpere nevestei tampax, gândea,
l-a luat deoparte,
l-a întrebat de foame
și i-a întins un senvici făcut de nevastă,
s-a lăudat cu copiii lui, doi băieți și o fetiță,
"ai bani de metrou? uite niște mărunțis", a mai zis,
apoi l-a lăsat în doaga lui să-și caute tatăl,
i s-a părut prea trist, prea sărac cu duhul