Aveam cuibul vis-à-vis
Te priveam ascunsă-n umbră,
Măști cădeau în compromis,
Inocent pășeai pe humă.

Aveai pasul învechit
În uitătura mea firavă
Ascundeam, ai fi zâmbit
De-ai fi prins pasiunea-n grabă.

Era o lege naturală
Să-ți număr suflul prin perdea,
În dimensiunea virtuală
Eram desăvârșită-n Eva.

ÃŽncercuiam consoarte mute
Trecute fără dimineți,
Că-n lumea ta de măști pierdute
Erai arcaș fără săgeți.

Iar unde noaptea te duceai
Spre cer să-ti ceri poruncă,
În Rai cu Iadul te urcai—
Esență-n trei să curgă;
Un zeu între atei vădeai
Esență dublă-n tâmplă—
Artă-n dimensiuni de trei…