mă sugrumă teama poate intru
cu buldozerul să plivesc
straturi de crini
încerc să tratez răni purulente
cu apă de ploaie
nu știu cum
cuvintele-mi alunecă din ochi bobițe de miere
și-mi pare că ajung în plicuri de e-mail
mici ghilotine

dintre rânduri mă pândește
mă inundă o mare uneori zbuciumată
senină uneori

mai bine
mă ascund undeva probabil
nu fac nici un rău

dar nici bine