Mi se adună
fruntea
cerșind mângâiere

îmbobocesc în genunchi
garoafele tuturor juliturilor
adeverind buna mea purtare
arborată în gardul
Domniței Bălașa

teorema lui Pitagora
nerușinată
dă târcoale unui pătrat

toate băuturile
au gustul cafelei cu lapte

urechea mă arde
înfundată
cu floare de nu-mă-uita

sufocat
îmi vine să țip să țip să țip
așteptând să-mi crească
o barbă de lacrimi

mi se cam bate ochiul drept

trebuie

neapărat trebuie să te visez
mamă