mă trezesc dimineața cu străzile sufocate
de optimști alungați din vise
pe urmă vine seara obosită
vine transpirația ei nobilă
ușor disperată
cu pîinea puțină pe masă

da da
cam la atît se rezumă totul
ieși
te plimbi puțin
și pare atît de fascinant
încît te pierzi
și te uiți
te simiți de-a dreptul nemuritor

probabil că toți se simt
de neoprit
acolo în eternitatea lor de o clipă

dar
tot optimismul se rezumă la asta
ieși te plimbi și te întorci
în altă uitare
din aceeași frumusețe dementă
de care se alege ditamai praful

un fel de a opta și ultima
minune a lumii