se stinge calea spre ochii de-afară
pândește umbra ziua din calendar
risipă de expieri stelele par
când moartea visul etern înfioară

cad pe alei și statui crengi de arțar
se stinge pe boltă steaua polară
când bărci cu tăceri pe marea amară
luntrașii mână spre țărm fără hotar

mor ivăre-n porți și driade-n păduri
cu brâu de doliu văzduhul se-ncinge
pe străzi iau cioclii celor ce trec măsuri

și-i scriu la catastif pentru coșciuge
mai știi cum sunt Ova mugurii puri
din dragostea izvodită în sânge