la capătul acesta al zilei ești tu
cea care mi-a deschis ușa
fără să mă întrebe de unde vin
și cu ce pași am colorat timpul
ești tu cea care mă chemi
să ne îmbrățișăm în dimineață
la umbra cuvintelor
te-am găsit în rochia de vară
patinând în timpul rămas pentru zborul
în care cresc aripi zeilor purtați pe umeri
cuvintele au lăsat liber locul dintre inimi