poți intra pentru că eu aici mă ascund
în patul meu te vei lovi de adânc
ești mai mult decât gând și mai puțin decât inimă
tu nu ai frică de viață
și eu cresc oameni de hârtie

tăcerea mea curge dupa formule vechi și ale tale
nopți bune nu pentru mine trec dincolo
de conturul lunii

întâmplător mă voi întoarce să ascult cât de frumos ard podurile
și soarele într-un punct unde te-am rupt ușor în cuvinte
m-aș deschide să mă vezi pentru un singur poem și apoi cum o fi
până ajungem

știu că nu mă prinde deloc iarna asta palidă și ușa închisă
îmi pare rău și nu e de bine să mă dau finalului care îmi place
când pleci eu ies în urma ta
și te strig