În marmură pe Dumnezeu sculptându-l
Zăceam în muza ce-l ademenise...
Nu-ți fă Cioplitul Chip din mine,-mi zise,
Iubite,-n veșnicie-așteaptă-ți rândul!

O molimă de Faceri se pornise
Da'n orice noapte îngerul visându-l
Am prins pe Domn a-l dăltui cu gândul
Dar Nașterea și-acolo se scornise.

Asemenea cu stirpea de nebun
Râdeam, plângeam, nici eu nu știu prea bine
Ca propriul văz, ce nu-mi era prea bun.

M-am înecat în mierea de albine
Să uit de-amorul artei, cel străbun.
Din răsărit o-nchipuire vine...