Sunt un copil ce-și vede chipu-n soare
Și-n ploaie o mulțime de culori,
Iar norii-mi par insecte plutitoare
Ce mă sfidează de atâtea ori.

Sunt un copil ce-ți simte-n glas tăcerea
Și-n zâmbete o mie de-ntrebări,
Iar când nu știu cum să-mi exprim durerea,
M-amuz pe seama voastră, a tuturor.

Sunt un copil ce nu-nțelege ură
Și nici privire plină de dispreț,
Iar când realitatea mă lovește, dură,
Nu pot s-ascund ce simt și ce gândesc.

Sunt un copil ce-și vede umbra-n aer
Și-aude ritmu-n cântecul de cuc,
Sunt un copil ce simte alinare
Atunci când mă mângâi și mă săruți.


Sunt un copil cu ochii plini de viață,
Deși viața-i uneori un vis,
Sunt un copil cu sufletul pe față,
Dar mă exprim în mod deosebit!
Și eu sunt un copil... Chiar dacă-s diferit!