o femeie mîngîie eșafodul și rîde
aici, spune ea supușilor, aici îmi voi odihni mîinile și bărbia aici
și-n golul dintre
nu va rămîne decît nodul din gît
am un gît mic
din care nu va curge nici sînge nici frică

apoi își smulse perlele ce săreau lucind ca stropii de ploaie
printre corbii adunați la picioarele ei
își rupse rochia cusută în fir de aur
și bandajă brațul obosit al călăului
care-și ascuțea plîngînd în hohote barda

coroana o aruncă mulțimii
și țipetele lor o făcură să rîdă din nou
zeci de femei îi despleteau acum părul
care încă mirosea a mîinile Lui
și îi spălau fruntea cu apa scoasă din fîntînă de El
îi șopteau cuvinte din cartea Lui
și mîngîiau buzele prelingîndu-se leneș pe-un sîn

și cum soarele îi topea lanțul în gleznă
ea se minuna de frumusețea cerului
dedesubt și desupra
iar coada ochiului stîng se cuibări în
mîna ce se ridica drept și sigur
deasupra capului ei

în haine din paie se înălță atunci peste lume
și spuse:
în erezie puterea dragostei
se așază în genunchi
și se roagă
în erezie puterea dragostei
se așază în genunchi
și repetă:
"Jesus, save Mylord, my goodliest and gentlest Master of all times
Jesus, save Mylord my goodliest and gentlest Master of all times
Jesus, tell Mylord my goodliest and gentlest Master of all times that I .... ..."

*

-Baby!
-Mylord?
-Trezește-te! visezi.

x