copacul piatra azurul și visul
adapă un boabab la amiază
silabe de cântec însămânțează
în îndoiala ce clatină gândul

repetă marea istoria trează
îngăduind să-și trăiască prezentul
văzduhul rugina roua și verbul
cocori ce-n Calea Lactee migrează

șopârla pârâul și soarele beat
se plâng de monotonia naturii
de valuri ce-n maluri de-a pururea bat

de entropii și cvartale incurii
strig pentru adevărul înjunghiat
de ura din ascuțișul securii