Mulțumesc pentru copacul care trăiește...
inelele pe măsură ce anii trec se înmulțesc,
tulpina se întărește, experiența sa crește.
Ploile vin și trec, soarele răsare,
deșertul dispare pe măsură ce zâmbetul apare,
dorințele sunt firicele de nisip risipite,
noi experiențe așteaptă să fie trăite,
viața curge liberă prin vene,
libertatea de exprimare adună liniuțe de emancipare.
Visele se îndepărtează,eul vrea fapte nu cuvinte,
Copacul trăiește aici și acum,
nimic nu-l mai doboară,
cu fiecare încercare, prin acțiuni simte că zboară.
Veselia curge azi prin vene, indiferența zdrobește triste amintiri,
se detașează, de boala tristeții, un zid înalt crează.
Azi și aici endorfina plutește,
inima zâmbește, alături de primăvara tinereții înflorește.
Și spune că azi trăiești!
Azi și aici înflorești!
Ai grijă de tine cât trăiești,
trăiește și iubeste! să nu te ofilești.
Îmbrățișează singurătatea când e necesar, bucură-te de ea!
Bucuriile mici ale vieții înmulțește-le,
fiecare minut, secundă sporește-o cu un dram de lumină.
Lasă să curga libertatea prin vene,
azi, aici și acum, TRÃIEȘTE!
Viața peste tot momente pline de satisfacție reinventează.
Pentru tine obstacolele se topesc,
Crede și se îndeplinește.
Aici și acum copacul te roagă, zâmbește!
Nimeni și nimic acum nu te mai oprește,
prin tine curge optimismul,
pe culmi înalte te îndrumă.
Lasă-te purtat de val, Universul te păzește.