Te caut pe-ntuneric și te cer
Te-ntrezăresc ca pe fantome surde
Și teama negăsirii se ascute
Când luna albă se străpunge-n ger.

Cu lumânări de suflete aprinse
Te bănui și suflarea ți-o aud
Iar nările sunt de plămâni desprinse
Și cântă-amețitor un cântec surd.

Te caut în penumbre , în crepuscul
Și-n frica mea, în care te ascund.
Și în chibrituri ce cu-n foc minuscul
În întuneric ziua o ascund .

Incendiez fitile și te bănui
În liniște și-n gheața ce topește
Chiar focul pe care-l ademeneste
Pe care eu, cu mana mea il mânui.

Te caut în dezastre și-n furtună
Te-ntrezăresc la colțuri și dispari
În strugurii din vie și în pari
În ploaie, ceață și în vremea bună
Dar cel mai mult în nopțile cu lună.