Torn visele din veacuri în secundă
Și perpendicular fiind cu-asfaltul
Ființă ni se întregi Înaltul
De Rai un ceas măcar să se ascundă.

Natura nu ne-mpărtăși asaltul
Dumnezeirii se dădu rotundă
Că n-a lăsat păcatul să pătrundă
Și eu să redevin subit un altul.

Și Sfântul Duh să bată din aripe
Prin mlaștini, cu al Domnului elan,
În veșnicii și vidul se-nfiripe...

Al nemuririi îngerilor clan
Se întregește-n nenumite clipe,
Veninul propriu-apune-n cel viclean.