la început vine pe străduțe lipindu-se de ziduri
cu toți oamenii lui de piatră întunericul
te ia te pune într-un deșert la mijlocul clepsidrei
cu buzunarele pline de nisip pe jumătate îngropat te trezești

ghemuit ca o păpușă lăsată de păpușar
ca niște bretele sforile atână din carne
ți-au rămas foarte mari
se încurcă cu razele-șerpi

și ies din cuști înfiorătorii scuipă cu omizii frunzele
stelele și copacii sunt puși la pământ de un vânt puternic
sculptat

chiar de-ar sta între voi munți și mări
de atunci îl auzi răsuflând prin masca de gaz
curelușe roase de timpul din ploi o fixează
de țeasta lui înșurubată