O tragedie falsă

joacă noaptea

purecii din baltă

în vise

fiindu-ne oaspeți .

Noi cu robia de gănd

adunăm credințe

cu greutatea silabelelor pe oase.

Săpăm la rădăcina cuvintelor

cu plugul tainic al vremii

să însămânțam din holda memoriei

zâmbetului lunii

înțelegând zborul

ca singura cale de a nemuri moartea.