Offf de aș putea nodului din dușumea să ascund cămașa ta crupa fierului din șa dor de Doamne Dumneata șalu fu cârda pierdu numai numelui fu nu
Offff de nucă să mă-n sor și de măr să mă cobor șamurdan fură cu tuciu numa pasărea se luciu numai cânii latră mâinii ea apucă doare dusu unde a mușcat din plânsu

Cui la drum praf în fântână șueră din stea furtună ia din valu pe avaru stinge alb cu armăsaru și-l taie cu bucățică ardumaș fă lumea mică fierului de toartă luat și pus ție dumicat

Offff de întâmplatu secu a venit de ieri înnecu a strigat popa la șaru
A pus iute jugului din copita dintelui a mușcat apoi de-a surda a perdut a cîștigat și iar numele uitat


Vechi e valu rupt e daru pe la colțuri e pândaru care suge țâțelor nunta rea mireselor ardumaș fierului tot din artgotică să pot nuntă mare fum cu sare și de semne a mirare

Troica vase de pământu iar mi-a plâns în palmă gândul