ascultă vântul cum șuieră printre

clopotele bisericilor stinghere

fă bine și întinde mâna

simți

aer curgător înșurubându-se prin

puful antebrațului

năvălește în gură avid și mângâie papilele gustative

parfum de struguri copți

miroase praful

simți toamna umedă

vezi frunzele pe jumătate ruginite

vițe de vie prin curți

must



oltenii-și strâng catrafusele și pleacă lasciv

lăsând coji verzi de pepeni

zeamă plutind acrișor

prin colbul piețelor

dacă ești suficient de atent

poți simți schimbarea


curgerea leneșă a verii

în toamnă fecundă

frunzele pătate ale mestecenilor

vestesc înțolirea naturii în straie

de recoltă



multă culoare

mult antren

zacuscă veselă și roșii coapte

vinete uriașe soldățoi

vânzoleală mirobolantă și fasole galbenă

castraveți tineri plin de apă

chipuri de oameni

viată griji

zâmbete pe fețe mucalite

prunci nesimțiți fură de pe tarabe

struguri plenari încărcați cu chihlimbar

viață frenetică

muzică în toamnă călduță

e atâta frumusețe în lume încât

abia pot respira



femei rumene

pălării cu boruri largi

descriu arcade cochete

arome de bere acră

băută cu nesaț

zilieri veșnic flămânzi

înjurături de birjar

cârciumari furioși și lacomi

lălăială de biet betiv trezit din somn

cântând aiurea



curgem frumos prin lume doamne

precum apă într-un șipot neastâmpărat

ce astâmpără setea existenței

cântăm prin vocea lui dumnezeu

noi, oamenii, suntem ființele

cele mai frumoase

deși ne jucăm prostește de-a războaiele prin lume

copii fără minte

în inima noastră sunt ascunse năzuințe celeste

potențiale miraculoase

se pare că preferam totuși somnul

dimineților târzi

amorțeala zilelor de august

nici dormind calumea

nici treji așa cum se cuvine



toamnă

toamnă

scutură-ți frunzele

cazi în ploi ruginii

acoperă-ne cu pânză vie natura

val premergător

visatelor zăpezi

trage-ne de urechi în mod blând dar ferm

cheamă-ți bruma

îngroapă-ne în culoare

astupă-ne cu frunze parfumate

te iubesc nespus

septembrie



Mihai Corui

07. Septembrie 2011