Aveam și eu ceva de zis
cam pe la primul cântat al cocoșilor,
când încă eram cu toții cu noaptea-n cap
și cu luceafărul de dimineață postat în colțul de jos al ferestrei,
aproape stins, aproape topit pe pervaz;
mă gândeam pe atunci să ies și eu în lumină de zi, prin roua licăritoare de jos
sub înrourarea stelară de sus
ca să vă zic următoarele:

vă înșelați, oameni buni! Vă înșelați amarnic!
vă înșelați lâsând tot ce-ați visat în somn în seama somnului,
căci vă așteaptă o zi grea pe care urmează să o traversați fără vise.
urmează Coșmarul! Asta voiam să vă spun, oameni buni!