bagheta lui Mercur pisează-n mojare
cuvinte rostite de zei interziși
ce coarne de melci ițesc din așchii și-și
ascund sensuri țesute-n calvare

din crângu-nghețat pândesc ochii de lincși
preface lira strigăte barbare
în vânt ce bate-n cadran ore pare
rugi umede răni sângerânde metiși

năstrape de aur cu sânge fetid
altare de idoli calpi decorează
iar flamuri cu blazon din câmp apatrid

stârnesc spaimele din capăt de rază
piticul pe tronul de fildeÈ™ sordid
zăpezii ține memoria trează