Îți scriu din fuga timpului...
În șaua lui încălecat,
Privind în lungul drumului
Spre locul de... descălecat.

Îl țin de coamă, îl alint,
Aș vrea din goană să-l opresc...
De ieri, zâmbind, încerc să-l mint,
Spunându-i că întineresc...

Dar goana e de neoprit
Prin ruga unui pământean,
Cu ce să fie ispitit,
Cum să-l oprești - măcar un an?

P.S.
Sunt beduinul timpului...
Un călăreț nesăbuit
Ce-și caută perechea lui
Într-un deșert... nelocuit.