Trandafirii se usucă pe alee
Și ne mint că totul e etern,
Rămâne simpla adiere
A unei dulci miresme de taifun,
Rămân doar eu cu ochii înspre stele
Și uit cum zeii se răzbună
Pe mine și pe dulcea semilună
A tandrului surâs al tău.

Totul piere însă-n pagini de album,
În bezna cea căruntă se adună:
O mie de zâmbiri printre alei,
O mie de luciri fără scânteie,
O mie de speranțe fără scrum.
De prea mult drum, eu, desculță,
mă pierd în visul plin de urme
prin care eu și tu pășeam nebuni…