suntem doi sori
la capătul cerului
tu îmi numeri cuvintele
odihnindu-le pe o rază
eu dezbrac eticheta
sărutului expirat
la culoarea închisă a norilor
în timp ce sar peste scara de lemn cu trepte arse
să ajung la marginea zilei în care
mâinile noastre au unghile tocite de liniște