'neața, Vulpiță

Am să te pierd,
Jurnalele s-au dus,
Încă puțin și ne dau afară
Spune-mi, tu ce faci diseară?

Imaginile tale sunt o nebunie
Mă faci să cred că visul nu-i zădărnicie
Sau poate că este, cine poate ști?
Amăgire pleacă, tu Albatrosul nu-l știi.

Îți aduce aminte de calul din copac?
Râd ca un prost, nu știu ce să mai fac.
Iar pescărușii țipă în imagini de vâltoare
Oare nebunia să fie chiar atât de mare?

Să fie totul luat de neînțelesul vânt,
Până și ultima suflare a unui gând?
Să fie frumusețea doar o părere
A unui vis ce, o dată cu noi, piere?

Să îmi spui mereu vise
Să fii veselă mereu
Să nu te mai schimbi
Așa te-a lăsat un zeu.

Și râd, căci sunt un dracusor
Uitat de pasărea în zbor,
Mă agăț mereu de o himeră,
Sunt în imaginea ta din sferă.

Ce frumoase sunt
Zânele din visele tale
Nu pot să mă încrunt
De atâtea petale.

Am să te pierd
Știu atât de bine
Dar visul, poate-n doi
Va fi mereu cu noi.

Știu, vulpe hoțomană ce ești,
Mâine, iar ai să mă tuflesti,
Dar ai o nepoțică și știu că nu îți pasă
Căci ți-ai pus visul într-o inimă aleasă.

Dar poate poimâine, cine poate ști?
Poate Albatrosul va reveni.
O amăgire, ce frumos ști să crești
ÃŽntr-o lume dulce de povesti!


Notă către admin site: locația cu titlul nu acceptă toate diacriticile. De aceea nu pot să pun diacritice la momentul re-editare.

Notă către autor: că nu poți tu, este altceva. "locația" acceptă orice fel de diacritice.
plus: ce frumos ști să crești = ce frumos știi să crești
vezi și diacriticele lipsă prin text. nici acolo nu le poți atașa pe toate?