vârfurile salcâmilor mângâie norii cu parfumul zorilor
dealul țiganului din depărtare
scaldă cu umbra blândă a dimineții
orașul
ceața cuprinde în mrejele ei vrăjite valea dragonilor
părinții dorm buștean

am ieșit pe geam tiptil
alunec lin precum o liană pe țeava de gaz vopsită evident în galben
băieții mă așteaptă cu caii gata înșeuați
nările bidiviilor fornăie scurt
copitele scurmă înfundat praful caldarâmului
paloșele licăresc îndrăzneț de sub curele

suntem pregătiți

Tode, Costeluș, Soso, Țopa, Grați și eu
suntem cu toții pregătiți
marea aventură începe
merindele pentru două zile sunt în desagii mici de pânză
atârnă nepăsător parcă
peste crupele cailor

ochii copiilor scrutează semeț linia orizontului
colo sus
livada de deasupra mormintelor a dăruit generoasă primele flori de măr văzduhului
dinolo de ea
ne așteaptă necunoscutul pădurilor
crucile cimitirului de pe lângă drum
râd către noi sarcastic și matur
latră în ritmul javrei
însă nouă nici că ne pasă de ele
avem drum de făcut

piepturile noastre nu pot fi străpunse
niciun glonte nu ne rezistă
suntem mult prea iuți și îndemânatici
nemuritorii moderni ai planetei inocenților
limita mea e nelimitarea imaginației de copil

sunt fiu de împărat
așa că
ce-mi pasă!?



Mihai George Corui

06.10.2012






.