am fost doi copii
prieteni cu luna
*
doar ea împarte lumea în două
nopțile îi vorbeam
o duceam în spate
ca pe un balon fosforescent
uneori urcam scara fermecată
iar ea ne primea cu steluțe din zahăr candel
*
astăzi luna stă nemișcată
un bec amorțit așteptând copiii
copiii din zahăr candel
să-și topească în hohote siropul de caramel
ars în candela basmelor
**
O barcă
două vele
brăzdează fața lunii
doi tineri se iubesc în marea de zahăr
da de zahăr candel
își sorb fericirea din valuri
și falduri de lună