curg prin propriu-mi trup
sevele metaforelor dintr-o dragoste târzie
cu visele desemnate câștigătoare

la loteria vieții seduse
de albastrul din roata timpului
o săgeată cu sens
șerpuiește pe conturul coapselor

destinataru-i plecat
cu sărutul pe sânul umbrelor
dintr-un arc

descifrez nuanțele unor priviri prezente
pe fiecare tăcere a buzelor
și mă prind în jocul cuvintelor alese
de unicul destin

nuduri și paturi din frunze
nevinovate de existența unui aceluiași cer
din dorințe și plăceri purtate
la reverul unor anotimpuri
de poetul rebel.