Sculptură de nisip renasc
Astăzi din tine;
Ca vântul să mă sufle
Când timpul îl gonesc.

Eram fără de mine
Sub nouri ce rostesc;
Atâta măreției prin plete, împânzesc
Pe chipu-mi ești sărut și dune.

Făuritor de basme
Mă scrii în versuri astăzi,
Pictezi pe alb ce-mi curge
ÃŽn gri de inserare.

Muzeu iți chem artistul
În zori să mă așterne;
Pășesc greoi, alene
Când umbra îti revede apusul.

Răsucind etern în noi
Îmi ești cânt în aste vremuri,
Când brațele tale îmi spulberă vântul
Și-mi las ființa fără tremurul de soare.