tu ești un fel de purece imperial de prin părțile frigului
unul care ar putea deveni poștaș ori agricultor cu carte de muncă șervețelul unei doamne de la paris una cochetă cumva deocheată de inima mea din care ies pe ascuns ceilalți imperiali pureci la tuns
ești un fel de umbrelă de ziua ta una care dacă nu se deschide urlă cât e chișinăul de mare așa cum e un sărut al domnului nostru brâncuș
peste lume se așterne un flaut de mărgăritar vin să sufle în el oamenii mari tu crești odată cu țara vorbești în somn și te scarpini ca o bicicletă cu lanț în loc de parfum
știi ceva la mulți ani și să nu uiți că în inima mea mereu crește o floare înaltă și galbenă
tu de fier eu de consoană



ce de comentarii stau în această potcoavă de deal
ce de pureci imperiali care au pe tricou numărul meu de telefon din care fură ăia la nota de plată cât de mult ești când nu ești măritată