era un timp parfumat cu cerneală
primeam scrisori la cutia poștală
greierii își făceau culcuș în pervaz
îmi legam părul cu o fundă turcoaz

beam ceaiul din cești fine de porțelan
ne iubeam într-o zi cât alții-ntr-un an
n-aveam nevoie de nici un fel de lumină
era suficient să decojim o mandarină

de pe colină cobora o ceață albastră
apoi toamna se lăsa la noi în fereastră
în casă plutea vag un miros de verbină
ușor sufletul era blând ca o foaie velină

într-un poem baudelairian timpul trecea
cu Fleurs du Mal și cărți legate-n catifea
azi colorez griuri pentru un timp de cenușă
doar tăcerea uneori îmi mai bate la ușă