pe atunci soarele curgea ca mălaiul
măcinat proaspăt la scocul morii
galben era chiar și iarna
când îl apăsam cu degetul mare
ca pe un bumb neîncheiat la piept

tăiam greu cărare cu bâta
prin lanul de buruieni înalte
până când ciorapii trei sferturi
erau plini de ciucuri de scaieți
săream gardul ca un hoț
ca să nu știe nimeni unde sunt

când se înălța carul mare peste șură
alunecam pe gura ieslei în otava proaspătă
șterpeleam scăunelul scobit cu trei picioare
pe care ședea bunica la ora mulsului
și cântam mânzului cu stea în frunte

atunci toate inimile erau calde și roșii
ca în formă de turtă dulce
fiecare stea era o poveste
șoptită de zâne în poiana narciselor