Sfârșit de an. Aproape.

N-ai fost mai mult decât o notă de subsol:

completă, detaliată, interesantă.

Puțini aceia care chiar le citesc. Un număr infim.

Recunosc : și eu sar peste ele,

așa, ca la șotron ...

Tu ai avut un titlu ademenitor

și am pus ochii pe tine de-ndată

cu tot cu mâini

de parcă aș fi vrut să te desprind

de pagina nenorocită de care încă atârni

și astăzi.

N-am reușit decât să te mototolesc,

n-am reușit decât să pierd timpul

și să înjur în gând

mai ceva ca un birjar.

Nu m-ai auzit niciodată.

Întotdeauna am fost un gentleman când te-am atins.

Chiar și-n momentele de furie

sau de neputință.

Și după trei ani am abandonat cu totul

cea mai frumoasă carte din lume

m-am plictisit probabil

ori m-am declarat înfrânt.

Acum nu mai contează...

Am fost fericit.