Nu îmi mai pipăiți sufletul
- nu are buzunare, nu are fante de ascuns sertărașe, dosare, organe sexuale -
e neted și alb, ca trunchiul unui copac detunat
ca fața aspră a lunii pe cerul ghețurilor din Decembrie
Nu, încă nimeni nu s-a născut să vă spele păcatele
E încă păgânism aici, în jurul gurilor voastre de șerpi fără trup
care-și vomează prada de îndată ce a înfruptat-o
Pe trupul meu nu mai aveți gheare și nici ochi ca vreunul să vadă
cum mă spăl cu vechi amintiri de molozul zilei trecute
sau cât curcubeu mai sângerez acum


Sunt doar un cerșetor de aer - vreau să respir, goală și mută